Aveţi probleme dentare?

Cauze şi remedii, lămurite cu medicul stomatolog AIDA MARIA PASCALE

 

Puţine lucruri se pot dovedi mai supă­rătoare pe lumea astea decât problemele dentare, mai ales atunci când situaţia de­generează şi ne trezim cu o durere înnebunitoare, care ne dă viaţa complet peste cap.

 

În afară de ca­riile netratate la timp, mari neplăceri ne provoacă şi gingivita, parodontoza, lipsa unor dinţi ori unele probleme de ordin estetic, precum dantura îngăl­benită. Inclusiv halena, mirosul neplăcut al gurii, poate avea drept cauză nişte probleme dentare, de care poate nici măcar nu suntem conştienţi.

 

Din fericire, graţie tehnologiei de ultimă oră şi cercetărilor asidue efectuate în acest domeniu, stomatologia a făcut în ultimii ani paşi uriaşi, venind în întâmpinarea nevoilor paci­en­ţilor cu soluţii care mai de care mai ingeni­oase.

 

Când avem o urgenţă, dar niciun doctor prin preajmă

În mod normal, primul pas pe care îl facem atunci când apare o pro­blemă stomatologică urgentă este să mergem la dentist. Ca un făcut, pro­blema apare taman în cele mai nepo­trivite momente: noaptea, în week­end, de sărbători sau atunci când ne aflăm într-un loc extrem de izolat, cum ar fi într-o excursie cu cortul pe vreun vârf de munte. În acest caz, ne pomenim că suntem pe cont propriu cel puţin până a doua zi, când medicul nostru stomatolog revine la cabinet.

 

Ce e de făcut? În primul rând, ne putem ajuta de antibiotice (farmacistul vă va da la nevoie o pas­tilă-două, până reuşiţi să ajungeţi la dentist) şi de antiinflamatoare. Ca adjuvant, ne putem sluji şi de comprese. "Atunci când avem de-a face cu du­reri continue şi iradiante de tip inflamator, care apar în pulpitele acute sau în cele cronice reacu­tizate, apli­căm comprese calde. La durerile pulsa­tile, vom pune în schimb comprese reci, cu gheaţă, în prize de câte zece minute. Atenţie însă: gheaţa nu trebuie să fie niciodată în contact direct cu te­gumentul", a explicat pentru "Formula AS" me­dicul stomatolog Aida Maria Pascale.

Până reuşiţi să ajungeţi la un medic, rezu­maţi-vă, aşadar, la cei trei paşi de mai sus: anti­bio­tic, antiinflamator şi comprese calde sau reci, după caz. Printre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală care ameliorează durerea de dinţi se nu­mără şi cele care conţin paracetamol (care nu ne scapă însă de umflătură) ibuprofen, aspirină, na­proxen sau ketoprofen.

 

Când ne supără gingiile

Îngrijorător de mulţi români observă că, atunci când se spală pe dinţi sau când muşcă dintr-un măr, le curge sânge din gingie. Alţii constată că gura lor miroase de la o vreme ne­plă­cut.

 

Sau, şi mai alarmant, că dinţii încep să li se miş­te. Toate aceste simp­tome şi multe altele, precum durerea sau mân­cărimea la nive­lul gingiilor ori sensibilitatea den­tară, pot să apară atunci când ne confruntăm cu o boală paro­dontală, adică o afecţiune a ţesutului şi a osului care susţine dinţii.

 

Forma ei mai uşoară este cunos­cută sub numele de gingivită, iar cea mai gravă, care este ireversibilă şi afectează osul, se numeşte parodon­toză. Aceste cazuri sunt, statistic vorbind, mult mai frecvente decât ne-ar plăcea să credem. Potrivit unor studii, nu mai puţin de 90% dintre români su­feră de boala parodontală, într-o formă sau alta.

 

De cele mai multe ori, de vină sunt factori precum igie­na dentară precară, fumatul ori îngrijirea incorectă a lucră­rilor dentare - deci, lu­cruri care depind exclusiv de noi. Alteori, însă, bolile paro­don­­tale lovesc ca din senin, de exemplu în contextul unei pre­dispoziţii ereditare, al dia­be­tului sau al unor dereglări hor­monale (gingi­vita face ravagii printre adolescenţi).

 

Cum acţionăm? În mod tra­diţional, în încercarea de a eli­mi­na tartrul - tartorul din­ţilor şi gingiilor - medicii ape­lează, în­tr-o primă fază, la detartrajul den­tar şi periajul profesional. Apoi se introduc, sub anestezie locală, între gingie şi dinte, niş­te instru­mente fine, cu ajutorul că­rora se înlătură in­fecţia şi tar­trul din zona afectată, care este spă­lată ulterior cu soluţii antiseptice.

 

Pen­­tru a cu­răţa zo­nele greu accesibile din jurul ră­dăcinii din­ţilor, dentistul poate fi nevoit inclusiv să taie gingia. Din fericire, în ultima perioadă au apă­rut şi une­le tra­­tamente de-a dreptul revoluţionare şi mult mai pu­ţin intruzive pentru aceste afec­ţiuni. Dintre ele, un loc de frunte îl ocupă laserul diodă, cu aju­torul că­ruia se pot rea­liza nu doar o decon­taminare efi­cientă a pun­gilor parodontale, ci şi sti­mularea refa­ce­rii gin­giei, care se va pu­tea reataşa cu uşu­rinţă pe dinte.

 

Tratamentul cu laser are şi avan­tajul că reduce suferinţa postope­ratorie, precum şi necesitatea de ad­minis­trare a anti­bio­ticelor.

Odată ce problema a fost remediată şi pa­cientul s-a văzut cu sacii în căruţă, el riscă, însă, să revină curând spăşit la medicul sto­matolog, cu exact aceeaşi problemă, dacă nu respectă cu sfinţenie unele reguli fun­da­men­tale de igienă dentară - mai ales acum, că ştie că are o sensibilitate sporită a gin­giilor.

 

Pen­tru a preîntâmpina recidiva, nu este suficient să se spele zi după zi corect pe dinţi, folosind atât periuţa, aţa dentară şi tot mai apreciatul duş bucal, ci şi să asezoneze cu o apă de gură şi o pastă de dinţi reco­mandate de specialist. Pacientul trebuie să apeleze periodic (cel pu­ţin o dată la trei sau şase luni, în funcţie de cum spune doctorul) la detartraj şi periaj profesional, precum şi la controale medi­cale re­gulate.

 

Sensibilitatea dentară

Am văzut cu toţii numeroasele reclame la felu­ritele paste de dinţi care se laudă că ne ajută să scă­păm de sensibilitatea dentară. Este adevărat că une­le dintre ele mai atenuează din străfulgerarea profund neplăcută pe care o simţim uneori când mân­căm sau bem ceva un pic prea cald, prea rece sau prea dulce.

Pentru a elimina această problemă de la rădă­cină, primul pas (şi cel mai înţelept) este să mer­gem la medic, care va determina cauza exactă a sensibilităţii noastre dentare.

 

 

Ea poate să apară, de pildă, în urma unei demineralizări a dinţilor (caz în care medicul chiar ne va recomanda o pastă de dinţi salvatoare), dar şi din complet alte motive, cum ar fi retracţia gingivală (situaţie în care de mare ajutor poate fi chiar tratamentul cu laser mai sus menţio­nat) ori aşa-numita leziune cuneiformă, adică smal­ţul sărit la gingie, problemă care se poate remedia cu ajutorul unui tratament complex de reminera­li­zare sau prin restaurarea dentară cu ma­teriale com­pozite (un soi de plombare).

 

Ce e bine să ştim despre carii

De mici aflăm că, dacă nu ne spălăm corect pe dinţi, aceştia riscă să se umple de găurele, numite carii. Netratate de medicul stomatolog, ele cresc şi se adâncesc în mod inexorabil. Treptat, zona se inflamează sau este invadată de bacterii şi poate să apară infecţia, care urcă până la rădăcina dintelui, afectând nervul. În aceste situaţii, dintele ajunge să ne doară rău de tot, în mod constant şi paroxis­tic.

Această etapă se cheamă pulpită şi este unul dintre principalii vinovaţi ai apariţiei abceselor dentare. Când pulpita este reversibilă, adică nu s-a instalat încă infecţia, ci doar o inflamaţie, stomatologul curăţă bine caria şi plasează pe fundul cavităţii niş­te substanţe care vor favoriza vindecarea ţesutului.

Dacă evoluţia este bună, dintele poate fi plombat. Chiar şi dacă a fost foarte afectat de carie, medicul poate salva situaţia cu o coroană dentară, care va ascunde şi defectele de ordin estetic ale dintelui. Mare grijă, însă! După cum ne atenţionează me­dicul stomatolog Aida Maria Pascale, "dacă ai o ca­rie mare şi un dinte care a durut foarte tare la un moment dat şi acum nu mai doare, acela e un dinte care a avut o pulpită şi acum are gangrenă". Cu alte cuvinte, nu s-a produs un miracol ci, dim­po­trivă, avem de-a face cu o înrăutăţire gravă a situa­ţiei, şi pasul de urmat (şi încă grabnic) este mersul la specialist. În materie de carii, mai este un aspect de care e bine să fim conştienţi: multe nu dor. Nici măcar nu ştim că există şi credem că dantura noas­tră e perfectă.

 

Asta se întâmplă uneori în cazul apa­ri­ţiei aşa-numitelor carii interdentare. Acestea, ne-a explicat dr. Aida Maria Pascale, "apar fără a da simp­tomatologie, pentru că nu ajung să aibă con­tact cu agentul extern ce provoa­că durerea (cald-rece, dulce)". "Sunt greu de de­pistat, ele nu dau de­cât o schimbare de culoare a smal­ţului spre cenu­şiu, sau agaţă aţa dentară, însă medicul recomandă în aceste cazuri radiografiile bite-wing, care ajută la diagnosticare prin expune­rea clară a zonelor interdentare", a adăugat ea.

De altfel, a subliniat specialistul, există în zilele noastre unele mijloace radiologice indispen­sabile, pentru a realiza un plan de tratament corect: ra­diografiile dento-alveolare, ortopantomograma (adi­că cele pentru toţi dinţii) şi aşa-numitul CBCT (computerul tomograf).

 

Ce trădează diversele tipuri de durere dentară

Pe cât de neplăcută este durerea, pe atât se poate ea dovedi de utilă. De ce? Pentru că, pe lângă faptul că ne semnalează că ceva este în neregulă, ne oferă şi indicii pre­ţioase cu pri­vire la sursa exactă a res­pectivei pro­bleme. Iată in­terpretarea câtorva ti­puri de durere, aşa cum ne-au fost ele prezen­tate de medicul stomatolog Aida Maria Pascale:

* Durerea care apa­re când muşcăm ceva cu pu­tere indică apariţia infla­ma­ţiei de vârf de rădă­cină.
* Durerea specifică pen­tru carie este cea la dul­ce şi la rece.
* Durerea la cald ne indică deja pulpita. Dacă durează doar pe mo­ment, pulpita este re­versibilă, dar dacă per­sistă peste 30 de secun­de, e deja vorba de pulpita ireversibilă, care nu se mai poate rezolva prin simpla plombare, ci necesită extirparea (scoaterea nervului) şi obturaţia de canal (plombarea rădăci­nilor).

 

Când am pierdut un dinte: darurile stomatologiei moderne

Mulţi dintre noi se amăgesc că lipsa unui dinte, mai ales dacă ea nu s-a produs într-un loc prea vi­zibil, nu reprezintă cine ştie ce problemă, motiv pentru care nu întreprind nimic vreme de ani de zile. Lucrurile nu stau însă aşa, edentaţia putând afecta, direct sau indirect, organismul în ansamblul său.

 

Din cauza edentaţiei, mestecăm mai greu şi mai prost, ceea ce nu numai că îngreunează diges­tia, dar poate strica şi dinţii din jur şi afecta mus­culatura la nivelul capului, pacientul riscând să simtă oboseală, dureri, precum şi disconfort la nivelul articulaţiilor. Lipsa dinţilor poate conduce totodată la resorbţia oaselor maxilare şi modi­ficarea structurii feţei, apărând un efect de îmbătrâ­nire prematură. Noroc că există şi soluţii, mai ales acum, că tehnologia - inclusiv cea dentară - a evoluat într-un mod atât de spectaculos. Iată unele dintre ele:

• Puntea

Una dintre soluţiile folosite adesea în astfel de cazuri este cea a punţilor. Cu ajutorul softurilor de design dentar, pacientul poate să vadă acum cum vor arăta coroanele finale, ca formă şi culoare. Re­cent a apărut şi posibilitatea construirii dinţilor cu ajutorul calculatorului, în acest sens fiind folosită tehnologia CAD-CAM.

 

În ultimii ani s-au făcut pro­grese deosebite şi în privinţa materialelor folo­site pentru realizarea coroanelor. Inesteticii dinţi de aur sau de argint ai străbunicilor noştri sunt de-acum istorie, locul acestora fiind luat de coroanele cu structura metalică acoperită cu ceramică.

 

Meta­lul cel mai des recomandat pentru coroane este zir­coniul, un material rezistent, a cărui culoare sea­mă­nă cu cea a dintelui natural şi care se bucură de o transluciditate excelentă. O coroană bine execu­tată (dar şi bine întreţinută - ceea ce depinde ex­clusiv de noi) poate dura şi peste 15 ani.

 

• Implantul

O modalitate şi mai modernă la care apelează medicii dentişti este implantul dentar, un dispozitiv realizat din titan şi alte aliaje, care se introduce în os, având rolul de a înlocui absenţa unuia sau mai multor dinţi. Implantul ţine loc de rădăcină, pe acest suport artificial fiind realizată coroana den­tară defi­nitivă.

 

Avantajele sunt multiple. Nu numai că im­plantul arată şi se simte ca un dinte adevărat, dar ne şi permite să mestecăm ca odinioară. El re­zis­tă mai mult şi în condiţii mai bune decât puntea şi nici nu afectează dinţii laterali. În plus, implantul menţine sănătatea gingiei şi a osului (a cărui masă nu se pierde), combătând efectul de deformare a gurii şi a structurii faciale.

 

• Adiţia de os

Ce se întâmplă, însă, dacă în maxilarul nostru nu există o cantitate su­ficientă de ţesut osos pentru a sus­ţine un im­plant dentar? Specialiştii au găsit şi pen­tru asta o soluţie: adiţia osoa­­să, pentru care se folo­seşte, în general, fie ţesut osos de la acelaşi pacient, fie ţesut artificial biocom­pa­tibil.

 

Pentru ca pacientul să nu respingă grefa, me­dicilor le vine în ajutor o altă născocire de ultimă ge­neraţie: se recoltează sân­ge de la pacient, se cen­trifu­ghează şi se fac aşa-numite membrane PRF (Platelet Rich Fibrin - trom­bocite bogate în fi­brină), care aju­tă în vin­de­carea postchi­rur­gicală. Membrana PRF le este stomatologilor utilă şi în alte situaţii, ca de pildă după extracţii.

 

Când vrem dinţi mai frumoşi

O dantură perfectă, care să ne permită un zâm­bet cuceritor, a la Hollywood, este ceva la care vi­sea­ză fiecare. Din fericire, în zilele noastre, un dinte poate fi reconstruit cu ajutorul tehnologiilor moder­ne, chiar şi atunci când a fost distrus în proporţie de 80%.

În ceea ce priveşte aparatele dentare, menite să ne alinieze dinţii aşa cum se cuvine, a apărut recent un tip cu totul revoluţionar, care se bazează pe un mulaj realizat în întregime cu ajutorul tehnicii 3D. Aparatul este transparent şi seamănă cu o proteză dentară care se aplică la nivelul tuturor dinţilor.

 

În afară de faptul că e invizibil, un alt avantaj este că nu presupune restricţii alimentare, putând fi cu uşu­rinţă scos oricând este nevoie. În plus, aparatul este realizat cu maximă precizie, întrucât ampren­tarea optică elimină eroarea umană şi riscul unei ampren­te neconforme. Drept este că şi preţul e unul pe mă­sură. Cel puţin deocamdată. Există însă şi aparate mai ieftine, deosebit de eficiente, şi care nu pun mari probleme estetice, precum cele ceramice sau cele cu safir.

Legat de albirea dinţilor, datele statistice arată că ea se numără la ora actuală printre cele mai soli­citate servicii de estetică dentară. Albirea se poate realiza cu ajutorul multor tipuri de substanţe active, însă toate au în comun aplicarea unor compuşi pe­roxidici. Procedura de albire dentară se poate rea­liza şi cu ajutorul laserului, caz în care deschiderea nuanţei de alb este doar de câteva grade, pentru că, altfel, dacă exagerăm, sfârşim prin a arăta mai de­grabă ciudat decât fermecător.

 

Cum menţinem sănătatea dinţilor: paşii unei igiene dentare corecte

Când este vorba despre menţinerea sănătăţii din­ţilor, pur şi simplu nu există metodă mai bună decât curăţarea lor în mod temeinic şi corect. "A evita să ajungem la probleme dentare minore sau majore cu ajutorul unor periaje dentare regulate de minim două ori pe zi este la îndemâna oricui. Ceea ce nu ştiu pacienţii este că spaţiile interden­tare necesită o atenţie sporită, cu atât mai mult cu cât au zone retentive pentru placa bacteriană (lu­crări dentare vechi, implanturi dentare, înghesuiri, ş.a.). În aceste cazuri, singurul care curăţă sufi­cient de bine este duşul bucal, folosit corect si re­gulat. Atrag atenţia asupra periajului de seară, care rămâne cel mai important periaj şi care, de multe ori, din cauza oboselii de peste zi, este ocolit de pacienţi. Mul­tiplicarea bacteriană se produce în timpul nopţii, când gura este închisă şi lipseşte oxigenul. Aşadar, putem evita costurile trata­mentelor stomatologice, dar şi menţinerea rezul­tatelor postratament, cu o igienă riguroasă şi controale periodice", a arătat medicul sto­matolog Aida Maria Pascale.

 

Iată paşii de urmat:
1. Periajul se face cu periuţa în unghi de 45 de grade, de la gingie spre vârful dintelui sau cu periu­ţa electrică, respectând aceeaşi miscare, pentru a nu împinge placa bacteriană sub gingie. În total, un periaj corect durează cam 3-5 minute. Ideal este să avem mai multe periuţe, pe care să le alternăm şi să le schimbăm cel târziu o dată la trei luni.

2. Curăţarea spaţiului interdentar se realizează cu ajutorul aţei dentare şi, eventual, cu periuţa interdentară (dacă avem suficient spaţiu între dinţi, astfel încât aceasta să pătrundă cu uşurinţă, fără a risca să provoace leziuni).

3. Duşul bucal se foloseşte regulat, în combi­na­ţie cu apa de gură. Aparatul nu trebuie să lucreze la putere maximă, ci medie.

 

Articolul integral aici